Magneziul si tiroida

  O bună funcționare a glandei tiroide necesită un echilibru între calciu și magneziu.
  Deficiențele de magneziu au fost asociate cu scăderea funcțiilor tiroidiene, deși ele nu cauzează în mod direct hipotiroidism.

 Tiroida nu poate funcționa fără magneziu.

 Magneziul este responsabil pentru transformarea hormonului tiroidian T4 inactiv în forma activă Acest lucru este extrem de important, deoarece metabolismul celulelor corpului este îmbunătățit de T3, nu de T4 inactiv. 

 Deficitul de magneziu este legat de gușă sau de glanda tiroidă mărită.

 Un alt nutrient important în prevenirea gușei este iodul, dar magneziul ajută și el. 

 Magneziul vă ajută să produceți mai mult T4 în glanda tiroidă. 

 Fără magneziu, multe dintre enzimele tiroidiene care produc hormonul tiroidian pur și simplu nu ar putea funcționa. 

 Magneziul este crucial și ajută la detoxifierea ficatului și susține funcția suprarenală – două zone adesea compromise la cei cu disfuncție tiroidiană. 

 Cele mai des întâlnite simptome în caz de deficit de magneziu sunt: ceață mentală, concentrare slabă, probleme de memorie, dureri de cap și migrene cronice, constipație și sindromul colonului iritabil, oboseală, insomnie, spasme musculare și crampe, aritmie cardiacă, amorțeală și furnicături, tulburări de dispoziție, glicemie instabilă, nivel scăzut de vitamina D. 

 Alimentele bogate în magneziu includ migdale, semințe de dovleac, spanac, avocado, smochine, cereale integrale, leguminoase, macrou, nuci de brazilia, tofu și chiar ciocolată neagră. Din păcate, majoritatea alimentelor, chiar organice, nu conțin cantități adecvate de minerale, inclusiv magneziu. 

 Așadar, suplimentarea este esențială pentru obținerea rezervelor de magneziu pentru sănătatea tiroidei.

  Zincul și cuprul sunt alte două minerale care pot cauza hipotiroidie. Iodul este cel mai important element pentru functionarea glandei tiroidei, deoarece face posibila productia hormonilor tiroidieni de care depinde integritatea tuturor tesuturilor corporale. Tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) sunt cei mai importanti hormoni care au in componenta iodul.

 Verdețurile sunt cele mai bogate în magneziu. Încercați să le consumați crude, în salate, și nu fierte sau preparate la aburi.
  Evitați apa filtrată, care este săracă în minerale. 

  Eliminați cofeina, deoarece aceasta inhibă absorbția unor vitamine și minerale importante. 

  Consumați cât mai multe legume. Includeți nuci și semințe în dieta zilnică.

•   cereale integrale 
•   tofu 
•   cocos
•  spanac 
•  soia gătită 
•  porumb 
•  avocado
•  semințe de floarea -soarelui și de dovleac 
•  frunze și tulpini de păpădie
•  usturoi
•  stafide 
•  mazăre 
•  banane 
•  afine 
•  sfeclă roșie
•  broccoli 
•  ciocolata neagră

 Alimente bune sau rele pentru glanda tiroida
  1. Sarea Sarea iodata este o sursa buna de iod, cel mai important mineral pentru functionarea normala a glandei tiroide. Majoritatea oamenilor beneficiaza de un aport suficient de iod provenit din sare prin alimentatia pe care o urmeaza. 
 Cateva analize medicale de rutina va ajuta sa aflati daca va confruntati sau nu cu o deficienta.
  2. Legumele cu frunze verzi Spanacul, salata si celelalte legume cu frunze verzi sunt surse excelente de magneziu, mineral care contribuie la buna desfasurare a mai multor procese fiziologice. 
 Glanda tiroida nu face exceptie, de aceea este bine sa va asigurati zilnic aportul de magneziu prin intermediul alimentatiei. 
 Simptomele care anunta o carenta in acest sens sunt oboseala accentuata, crampele musculare sau aritmiile cardiace.
  3. Fructele oleaginoase Aceste alimente sunt cu siguranta benefice glandei tiroide, deoarece contin din plin magneziu (in special nucile caju, migdalele si semintele de dovleac). Nucile braziliene furnizeaza totodata cantitati importante de seleniu, un alt mineral care vine in sprijinul bunei functionari a tiroidei. Doar cateva nuci braziliene consumate zilnic va asigura doza zilnica recomandata de seleniu.
  4. Pestele si fructele de mare Pestele, crevetii si algele sunt surse excelente de iod, fiind benefice pentru mentinerea sanatatii glandei tiroide. 
 Chiar si asa, ele sunt de evitat in hipertiroidism, deoarece excesul de iod produce exacerbarea simptomelor provocate de o glanda tiroida hiperactiva.
  5. Varza kale Varza kale, una dintre cele mai sanatoase alimente, nu este recomandata persoanelor cu o sensibilitate la nivelul glandei tiroidei. Motivul este simplu substantele din compozitia ei impiedica absorbtia iodului la nivelul sistemului endocrin. Persoanele cu carente in iod ar trebui sa evite atat varza kale, cat si varza, broccoli-ul, conopida sau varza de Bruxelles, toate acestea avand acelasi efect.
  6. Soia Din categoria alimentelor cu potential nociv asupra tiroidei face parte si soia (precum si produsele preparate din aceste boabe), fiind considerata un element perturbator in procesul de productie a hormonilor tiroidieni (dar doar in cazul in care exista o deficienta in iod). La fel ca in cazul verzei kale, soia este periculoasa pentru tiroida exclusiv in prezenta unei carente in iod. 
 7. Organele Daca obisnuiti sa consumati regulat organe (rinichi, ficat, inima etc.), este posibil sa prezentati un nivel ridicat de acid lipoic in organism, substanta preluata in cantitati mari din aceste alimente. Un exces de acid lipoic poate intrerupe activitatea normala a tiroidei. Mai mult decat atat, aceeasi substanta poate interfera si cu actiunea medicamentelor prescrise pentru tratarea unei afectiuni tiroidiene. 
 8. Produsele cu gluten Glutenul este o proteina care se regaseste in grau, secara si orz. In cazul persoanelor care nu au fost diagnosticate cu boala celiaca, glutenul nu are niciun efect asupra glandei tiroide. Insa in conditiile unei intolerante la gluten, leziunile intestinale provocate de aceasta proteina pot produce complicatii diverse, printre care se numara si un risc crescut de instalare a tiroiditei Hashimoto sau a bolii Basedow Graves (gusa exoftalmica). 
 Ca regula generala, este bine sa – luati medicamentele pe stomacul gol, preferabil dimineata; – evitati suplimentele cu vitamine si antiacidele, care interactioneaza de cele mai mult ori cu medicamentele.